Niciodată în istoria omenirii omul de rând nu a avut atât de multe oportunităţi de a-şi trăi viaţa într-un mod niciodată imaginat înainte, şi totuşi niciodată nu a fost atât de izolat. Computerele noastre, telefoanele noastre, mp3-urile şi iPod-urile noastre, îndrăznesc să spun chiar şi filmele noastre, toate contribuie la izolarea noastră şi ne împiedică să avem parte de interacţiune socială reală. Suntem sceptici şi plini de prejudecăţi cu privire la cei care chiar caută interacţiunea socială şi care chiar sunt interesaţi să lege prietenii. Şi nu reuşim să realizăm că de fapt noi suntem cei deplorabili, lamentabili, jalnici – noi suntem cei care nu caută să fie împreună cu persoanele iubite şi cu cei pe care încă nu i-am cunoscut. Noi suntem cei care îşi irosesc zilele şi nopţile într-o continuă letargie şi predictibilitate jalnică, stând în faţa televizoarelor şi computerelor noastre, spunând personajelor din filme “revino-ţi odată!”
Şi ştiţi care e faza cea mai tristă? Avem o mare familie, avem prieteni. Şi nici măcar nu-i cunoştem. Avem în jurul nostru oameni mult mai uimitori decât am putea înţelege vreodată. Oameni sinceri cărora chiar le pasă. Persoane (şi nu în ultimul rând, un Dumnezeu mare) care chiar ne iubesc şi sunt interesate de noi mai mult decât ne-am putea imagina vreodată, chiar dacă suntem nemernici!
Zi de zi putem învăţa tot mai multe despre noi înşine şi despre cei din jurul nostru, fiecare zi e plină de oportunităţi. Hai să le fructificăm, hai să facem pasul ăsta. Şi să nu uităm: povestea ta, a mea, a noastră nu e plictisitoare sau banală. Nu poţi să trăieşti viaţa altuia sau să crezi că e mai importantă doar pentru că e mai dramatică sau mai pretenţioasă. Ceea ce facem contează.
asta chiar e adevarat