Animaţii 2011

Din categoria „Liste, topuri, retrospective, bilanţuri, liste şi iar liste” face parte şi următoarea trecere în revistă a câtorva dintre cele mai importante animaţii ale anului 2011:

• Arthur Christmas

O animaţie oarecum proaspătă de Crăciun, care răspunde întrebării ce macină minţile a milioane de copii de pretutindeni: cum reuşeşte Moşul să împartă toate cadourile într-o singură noapte, şi ce se întâmplă când misiunea acestuia dă greş? În plus, oare are stofă de erou Arthur, fiul cel mai tânăr al lui Moş Crăciun? Răspunsul 1: cu ajutorul tehnologiei moderne. Răspunsul 2: nu trebuie să vedeţi filmul pentru a afla. Mie-mi aminteşte de seria „The Santa Clause”, cu Tim Allen. „Arthur Christmas” dispune de o combinaţie bogată de aventură, spirit american al Crăciunului, foarte multe voci britanice şi o piesă de pe coloana sonoră interpretată de Bill Nighy. 8

• Cars 2

Maşinile vorbitoare (!) revin pe marile ecrane. Lightning McQueen şi prietenul său entuziast Mater traversează oceanul pentru a participa la World Grand Prix. Călătoria e plină de peripeţii, iar puţin sofisticatul Mater are parte de o aventură proprie ce implică spionaj internaţional. Deşi e animaţie Pixar, iar decorurile/peisajele sunt superbe şi atenţia la detalii îţi taie răsuflarea, deşi replicile sunt isteţe, distribuţia foarte talentată, iar povestea are un mesaj pozitiv despre prietenie, loialitate şi combustibili alternativi, „Cars 2” e un thriller colorat cu o doză prea mare de violenţă pentru câteva maşinuţe vorbitoare. E o bună continuare, însă din punct de vedere valoric, e departe de alte producţii precum „Wall-E”, „Ratatouille” sau „Toy Story”. Cu toate că „Cars 2” e distractiv, după părerea mea e una dintre cele mai lipsite de magie animaţii marca Pixar. 8

• Gnomeo & Juliet

„Gnomeo & Juliet” este repovestirea celebrei piese de teatru de Shakespeare, „Romeo & Juliet”, de această dată acţiunea petrecându-se în lumea gnomilor. Filmul relatează povestea a doi pitici de gradină care se îndrăgostesc unul de celălalt, în ciuda îndelungatei rivalităţi dintre familiile (şi gradinile) lor. „Gnomeo & Juliet” e o surpriză plăcută; are originalitate, e inteligent, amuzant, are muzică bună, o groază de voci britanice, şi pe Emily Blunt pronunţând absolut adorabil cuvântul „patio”. 8

• Happy Feet Two

„Happy Feet Two” e un film mediocru alcătuit parcă din mai multe filme, populat cu mulţi pinguini drăguţi şi pufoşi şi doi aşa-zişi crustacei interesanţi care se decid să exploreze lumea. Continuare a animaţiei ce a luat Oscarul în 2007, „Happy Feet 2” nu prea ştie despre ce e exact, are multe poveşti paralele nu tocmai inspirate, prea multe personaje, multe numere muzicale aşa-şi-aşa, care nu par decât să dea de lucru personajelor, animaţie atractivă, şi multă energie. Premiza: Mumble are acum un fiu, Erik, care încearcă să-şi valorifice talentele şi e pe cale să devină erou, iar o bucată enormă de gheţar se rupe ameninţându-le serios habitatul. 7

• Hoodwinked Too! Hood vs. Evil

„Hoodwinked” avea o poveste absolut încântătoare, care prezenta încă o dată, în mod delicios şi sucit, ceea ce ştim despre eroine din basme, răufăcători, fete rele, babete enervante, vrăjitoare şi finalurile fericite. Partea a doua e o animaţie 3D de familie, e simpatică la prima vedere, împrumută voci celebre şi talentate precum Patrick Warburton, Glenn Close, Bill Hader, Amy Poehler sau Joan Cusack, dar îi lipseşte isteţimea şi şarmul specific originalului. „Hoodwinked Too! Hood vs. Evil” n-are stofă de film de cinema, poate doar de joc video pentru copii. 5

• Kung Fu Panda 2

Animaţia inspirată de serialul „Kung Fu” şi de multe alte filme de gen revine în forţă cu partea a doua. Po îşi trăieşte visul ca Războinicul Dragon, apărând Valea Păcii alături de prietenii săi, Cei Cinci Furioşi. Dar viaţa lui nemaipomenită este acum ameninţată de apariţia Lordului Shen, un păun megaloman şi nebun după putere, care plănuieşte să folosească o armă explozivă pentru a cuceri China şi a distruge arta (şi însăşi stilul de viaţă) kung fu. Pregătit să devină Războinicul Dragon de mentorul său, Shifu, Po trebuie acum să-şi răscolească trecutul pentru a afla secretele misterioasei sale origini. Numai aşa va reuşi să găsească pace interioară şi să descătuşeze forţele de care are nevoie pentru a salva situaţia. „Kung Fu Panda 2” e viu, e proaspăt, are multă energie, e imaginativ, amuzant, are replici memorabile, e una dintre cele mai bune continuări din istoria recentă a animaţiilor. Iar Jack Black nu-i împrumută doar vocea lui Po, ci şi personalitatea. Abia aştept partea a treia! 9

• Mars Needs Moms

O animaţie cu un buget uriaş şi o absolut execuţie lamentabilă. Cu 150 de milioane de dolari buget şi încasări în jurul a 40 de milioane, cu Robert Zemekis pe lista de producători, cu o poveste lipsită de imaginaţie şi suflet, şi personaje neinspirate realizate prin tehnologie motion capture, producţia Disney „Mars Needs Moms” e probabil unul dintre cele mai mari eşecuri din istoria recentă a animaţiilor computerizate. 5

• Puss in Boots

 „Puss in Boots” vine sub forma unui prequel al seriei „Shrek” şi ne prezintă originea poveştii nelegiuitului Puss. În scenă intră şi Humpty Dumpty (Zach Galifianakis), inteligentul şi ambiţiosul său frate de la orfelinat, şi Kitty Softpaws (Salma Hayek), partenera seducătoare şi periculoasă a lui Humpty. Aceasta din urmă îi face foarte bine faţă lui Puss, însă el fiind atât un iubitor cât şi un luptător, va găsi o modalitate să o cucerească. Deşi pare a fi un film de 70 de minute lungit la 90, „Puss in Boots” e simplu, e drăguţ şi distractiv. Nu are acea eleganţă în povestire a animaţiilor Pixar, dar e concis, îşi face bine treaba, mai bine decât părţile 3 şi 4 ale francizei Shrek. Dispune de animaţie frumoasă, pisici care dansează, boabe de fasole fermecate, multă aventură şi ne oferă divertisment family-friendly de calitate. Unul dintre cele mai bune filme de animaţie ale anului. 8

• Rango

Regizorul Gore Verbinski face echipă încă o dată cu Johnny Depp, de această dată pentru a da viaţă lui Rango, un cameleon care trăia o viaţă liniştită şi plictisitoare ca animal de companie într-o familie obişnuită. Asta până în ziua când are o majoră criză de identitate. Rango se visează un erou ca în filme şi, într-o bună zi, se trezeşte, accidental, pus în situaţia de a se reinventa şi a salva (din postura de şerif) orăşelul Dirt, o aşezare fără speranţă din Vestul Sălbatic, care e terorizată de bandiţi. Astfel, Rango are şansa mult visată de a face ceva cu adevărat important în viaţă şi a dovedi tuturor că poate fi la fel de curajos precum se visa. „Rango” e inteligent, satiric,  are o poveste solidă, arată excelent, e un film de nota 10 presărat cu mult realism, energie şi umor care îmi aminteşte de desenele Looney Tunes; e probabil cea mai bună, frumoasă, ciudată şi fascinantă comedie animată a anului, un film care acordă foarte mare atenţie detaliilor şi reuşeşte asta în mod splendid fără a apela la tehnologia 3D. „Rango” reprezintă un adevărat omagiu adus filmelor western, în special spaghetti western, iar Johnny Depp oferă una dintre cele mai bune interpretări vocale din istoria modernă a animaţiilor. Şi totuşi, în scena subterană, care-i faza cu ochiul ăla uriaş? 10

• Rio

„Rio” spune povestea lui Blu, un frumos papagal dintr-o specie rară, care duce o viaţă confortabilă în Minnesota, alături de Linda, proprietara şi prietena lui cea mai bună. Gândindu-se cu groază la faptul că Blu este ultimul exemplar rămas în viaţă, aceştia trebuie să ia măsuri. Atunci când află că Jewel, o femelă din aceeaşi specie a fost văzută în îndepărtata Brazilie, ei se hotărăsc să plece la Rio. Dar la scurt timp după sosire, Blu şi Jewel sunt răpiţi. Întâlnirea celor doi papagali nu se transformă în dragoste la prima vedere aşa cum sperase Blu, iar diferenţele de personalitate dintre acesta şi Jewel îşi spun cuvântul. Seria de aventuri care urmează, aventuri animate de multe personaje foarte viu colorate şi muzică cât încape, îl forţează pe papagalul domesticit să intre în contact cu latura lui sălbatică şi să-şi învingă fobia de zbor pentru a o salva şi cuceri pe Jewel. Jesse Einsenberg e perfect în rolul de papagal nevrotic şi nesigur, întâlnirea cu atmosfera de sărbătoare braziliană e fermecătoare şi intoxicantă, „Mas que nada” lui Sergio Mendes nu lipseşte, iar animaţia e realizată de echipa care a creat filmele „Ice Age”. În concluzie, „Rio” e divertisment de calitate.  8

• The Adventures of Tintin: The Secret of the Unicorn

Aventurile lui Tintin sosesc pe marile ecrane sub forma unei animaţii computerizate ce poartă semnătura lui Steven Spielberg. Premiza? Întreprinzătorul jurnalist Tintin (un fel de Indiana Jones mai tânăr şi britanic) şi căpitanul Haddock (care e mai mereu beat) pornesc într-o vânătoare de comori cu scopul de a găsi o navă scufundată, comandată de strămoşul lui Haddock. „The Adventures of Tintin” îţi taie de multe ori răsuflarea, în special cu scenele sale de acţiune elaborate şi extrem de complexe care folosesc tehnologie de ultimă oră, însă în ceea ce priveşte expresia facială a personajelor (în special ochii), cam lasă de dorit, fiind rigidă ca a unor păpuşi, şi cam lipsită de căldură şi expresivitate. „The Adventures of Tintin” are totuşi aventură de cea mai bună calitate, e un film ce acordă foarte mare atenţie la detalii, e captivant şi reuşeşte cu succes să ofere privitorului divertisment de primă mână. 8

• Winnie the Pooh

„Winnie the Pooh” reprezintă întoarcerea la rădăcini şi totodată o fidelă repunere în scenă a unei frumoase poveşti clasice. Toate personajele-i prietenoase trăiesc în Hundred Acre Wood, o paşnică şi tradiţională lume fermecată, desenată de mână. Interpretând greşit un bilet de la Christopher Robin, Owl îi convinge pe Tigger, Rabbit, Piglet, Pooh, Kanga, Roo şi Eeyore (care şi-a pierdut coada) că prietenul lor a fost răpit de Backsoon, şi pornesc să îl salveze. Totul se transformă într-o zi foarte aglomerată pentru Winnie the Pooh care nu-şi dorea decât să găsească nişte miere. Dispunând de vocile lui John Cleese, Craig Ferguson şi Jim Cummings, şi de muzica lui Zooey Deschanel, „Winnie the Pooh” e una dintre cele mai frumoase, fermecătoare, tandre şi inocente animaţii recente. Desi e destinată evident copiilor, acesta poate fi apreciată şi de către adulţii care cunosc cărţile lui A.A. Milne şi ilustraţiile lui E.H. Shepard. 8

Madi Diaz – Let’s Go

Don’t worry, be happy

De ce îi putem înţelege atât de bine pe ceilalţi dar nu ne înţelegem pe noi înşine? Suntem experţi în a-i judeca pe cei din jur, dar ne oprim când vine vorba să ne judecăm pe noi înşine.

Dintotdeauna, „omul” şi-a dorit să aibă TOTUL. Asta ar însemna sănătate, fericire, iubire, înţelepciune, bani, putere. Mulţi nu-şi dau seama că au toate acestea, dar nu le apreciază îndeajuns.

Trebuie să fim ambiţioşi, mereu să ne dorim mai mult, dar în acelaşi timp să apreciem ceea ce avem deja. Pare imposibil, dar dacă firea omului e atât de complexă încât să nu poată fi inţeleasă, trebuie să vedem partea bună: firea omului este atât de complexă încât omul poate realiza orice îşi doreşte, reţeta succesului e Dumnezeu şi voinţa!

Gimme the Cash

În onoarea celui poreclit „omul în negru” şi a talentului său incredibil, vă invit să căscaţi ochii şi să ciuliţi urechile la patru cover-uri geniale ale maestrului Johnny Cash:

The chair in the sky. The beauty of air travel.

„A zbura, zburare, din prima conjugare”, filosofa Gogu, în „B.D. la munte şi la mare”, fericit, în timp ce zbura, alături de tovarăşii săi, cu avionul spre Suceava. Louis C.K., în cadrul show-lui său, „Hilarious”, spunea următoarele: Louis C.K. – The Miracle of Flight

Animaţii 2010

2010 a fost un an destul de bogat în animaţii. Aceasta este o listă detaliată cu câteva dintre cele mai importante animaţii ale acestui an:

→Alpha and Omega

Din ce este alcătuită excursia supremă? Autostopuri, staţii de camioane, urşi supăraţi, porci spinoşi şi o gâscă pasionată de golf cu o raţă pe post de caddy. Întrebaţi-i pe Kate şi Humphrey, doi lupi care încearcă să ajungă acasă după ce au fost luaţi de către rangerii parcului şi expediaţi în cealaltă parte a ţării. Humphrey este un lup Omega ager, vioi şi şmecher, care îşi petrece timpul alături de echipajul său pestriţ de lupi iubitori de distracţie şi veveriţe amatoare de jocuri video. Kate este un lup Alpha caracterizat prin simţul datoriei, disciplină şi mişcări rapide şi elegante gen Lara Croft. Motto-ul lui Humphrey – fă-i să râdă. Motto-ul lui Kate – eu sunt şeful. Şi au o mie de mile de parcurs împreună.
Înapoi acasă, între haite rivale de lupi conflictele sunt pe cale să izbucnească. Singurii care pot restabili pacea sunt Kate şi Humphrey. Dar mai întâi, ei trebuie să supravieţuiască.

→Despicable Me

Într-o suburbie americană liniştită, cu locuinţe curate, înconjurate de clasicele garduri albe şi tufişuri de trandafiri, există o singură casă de culoare neagră, în stil gotic, care are în faţă o peluză neîngrijită. Casa întunecată şi sumbră este locuită de către cel mai mare ticălos al planetei, pe nume Gru. Un “rău de profesie”, fascinantul Gru se desfaţă cu toate lucrurile rele, triumfând asupra tuturor celor care-i stau în cale.
Gru este detronat de către mai tânărul său rival, Vector, care fură piramidele de la Giza, înlocuindu-le cu nişte imitaţii perfecte, determinând astfel autorităţile să păzească cu străşnicie obiective turistice precum Marele Zid Chinezesc sau Turnul Eiffel. Echipat cu un asistent morocănos şi excentric şi cu o armată de minioni galbeni teribil de amuzanţi, super-ticălosul Gru intenţionează să realizeze cel mai spectaculos jaf posibil: să fure Luna de pe cer. Pentru ca planul său să funcţioneze, el e nevoit să adopte trei orfane adorabile pe nume Agnes, Edith şi Margo. Fetiţele reuşeşc să îi îmblânzesc sufletul lui Gru şi să-i atingă coarda sensibilă, privindu-l ca pe un potenţial tată. Şi astfel, are loc o dublă donare de destin – fetele primesc ce au ele nevoie, iar Gru se umanizează.
“Despicable Me” este plin de inventivitate şi aventură, este energic, amuzant şi distractiv, reuşeşte cu succes să te binedispună. Filmul are multe personaje şi replici reuşite şi o melodie tematică pe măsură, însă minionii sunt cei cu adevărat memorabili, dând o mare parte din sarea şi piperul acestei poveşti (pe pagina oficială a filmului puteţi să îi căutaţi pe fiecare după forma şi tipologia lui).

→How to Train Your Dragon

„How To Train Your Dragon” porneşte de la cartea scrisă de Cressida Cowell şi este povestea lui Hiccup, fiul unui important căpitan viking, un adolescent care nu prea face faţă tradiţiei confraţilor săi vikingi, şi anume aceea de a vâna şi măcelări fără milă dragoni. Hiccup nu este considerat potrivit pentru a moşteni poziţia de lider după moartea tatălui său, pentru că nu dispune de forţă şi eroism, deşi este foarte inteligent. Ajuns la vârsta la care trebuie să-şi dovedească bărbăţia, Hiccup porneşte spre insula Berk pentru a prinde primul său pui de dragon. Dacă nu o face, băiatul va fi izgonit din trib şi va fi lăsat să moară în periculoasele ţinuturi nordice. Spre deosebire de vărul lui, Snotface Snotlout, care visează să devină seful clanului de vikingi şi care reuşeste să captureze un dragon de talie mare, Hiccup prinde un dragon rănit, pipernicit si fără dinţi, cu care se împrieteneşte în loc să îl omoare şi care îl provoacă să privească lumea dintr-un punct de vedere complet diferit.

→L’Illusionniste (The Illusionist)

„The Illusionist” este povestea a două căi ce se întretaie. Un vechi şi bătrân magician, care este forţat să hoinărească din ţară în ţară, din oraş în oraş, din gară în gară, în căutarea unei scene pentru a-şi efectua actul. Şi Alice, o tânără fată care este la începutul călătoriei vieţii sale, o adolescentă care încă manifestă curiozităţile unui copil. Jucându-şi rolul de „femeie” uită că ziua când va trebui să înceteze să se mai prefacă se apropie cu repeziciune. „The Illusionist” este povestea prieteniei neobişnuite care apare între bătrânul iluzionist ale cărui zile de glorie încep să apună şi fetiţa convinsă de puterile supranaturale ale acestuia. Iluzionistul o întâlneşte pe micuţa Alice în timpul unei reprezentaţii, într-o cârciumă dintr-un sat izolat din vestul Scoţiei. Alice este atât de impresionată de trucurile batrânului, încât îl urmează pe acesta la Edinburgh, în ceea ce pare o aventură magică, în sine. Destinele lor se vor uni, dar nimic, nici măcar magia sau puterea iluziei, nu pot opri călătoria descoperirii lor.

→Legend of the Guardians: The Owls of Ga’Hoole

„Legend of the Guardians: The Owls of Ga’Hoole”, în regia lui Zack Snyder, este o animaţie fantezistă plină de aventură, inspirată după volumele îndrăgite din seria Guardians of Ga’Hoole, de Kathryn Lasky.
Filmul ni-l prezintă pe Soren, un tânăr din familia bufniţelor, vrăjit de poveştile eroice ale tatălui său despre Guardians of Ga’Hoole, o armată de luptători înaripaţi care dă o bătălie pe viaţă şi pe moarte pentru a salva neamul bufniţelor din ghearele Purilor, forţe ale răului. Fascinat de aceste poveşti despre razboiul mitic dintre bufniţele diabolice de la Academia St. Aegolius şi bufniţele paşnice şi înţelepte care trăiesc în Marele Arbore de pe insula Ga’Hoole, Soren visează că într-o bună zi va putea să intre în armata eroilor săi favoriţi. Fratele lui mai mare, Kludd, îl ia în derâdere; acesta tânjeşte mai degrabă să vâneze, să zboare liber şi să-i fure fratelui său mai mic statutul de favorit al tatălui. Dar invidia lui Kludd are consecinţe teribile – cei doi fraţi cad din vârful copacului în care-şi aveau cuibul, chiar în ghearele Purilor. Acum vine momentul ca Soren să organizeze o evadare spectaculoasă cu ajutorul altor bufniţe tinere şi curajoase. Ele zboară împreună peste mare şi prin zona ceţurilor întunecate pentru a ajunge la Marele Arbore, unde îşi au sălaşul legendarii Gardieni din Ga’Hoole – singura speranţă a lui Soren de a-i învinge pe Puri şi de a salva regatul bufniţelor.

→Megamind

„Megamind” este o comedie animată, o satiră la adresa filmelor cu supereroi. Megamind e cel mai inteligent erou negativ (sau cel mai mare răufăcător) care a existat vreodată în lume. Şi cel mai păgubos. De-a lungul anilor a tot încercat să cucerească Metro City în toate modurile posibile. Dar de fiecare dată a dat greş în mare stil din cauza lui Metro Man, un supererou ca la carte, invincibil până în ziua în care Megamind chiar reuşeşte să-l înfrângă.
Megamind se trezeşte că nu mai are niciun scop în viaţă deoarece acum a devenit un erou negativ fără un rival, nu mai are cu cine lupta. Realizarea celei mai mari ambiţii a vieţii sale, exterminarea lui Metro Man, a fost de fapt cel mai rău lucru care i se putea întâmpla vreodată. Aşa că se decide să creeze un oponent, un nou supererou numit „Titan”. Acesta promite a fi mai mare, mai bun şi mai puternic decât a fost vreodată Metro Man. Titan, în schimb, se prinde repede că e mult mai distractiv să fie erou negativ decât tip cumsecade. Aşa că acum Titan nu îşi pune în gând doar să stăpânească lumea, ci vrea, pur şi simplu, să o distrugă. Cel mai deştept om din lume poate, oare, să ia şi el o decizie înţeleaptă, măcar o dată în viaţa? Poate, oare, un geniu al răului să îşi învingă creaţia diabolică şi să devină un erou în propria poveste?

→My Dog Tulip

„My Dog Tulip” este o animaţie bazată pe cartea distinsului autor britanic J.R. Ackerly şi prezintă povestea dulce-amăruie a legăturii dintre autor şi câinele său. Ackerly nu s-a considerat niciodată un iubitor de câini, asta până în ziua în care a adoptat-o pe Tulip, o căţea frumoasă dar aparent intolerabilă din rasa ciobănesc german în vârstă de 18 luni. Spre surprinderea lui, Tulip s-a dovedid a fi iubirea vieţii sale, prietenul şi companionul ideal pe care l-a tot căutat de ani buni. În detalii vii şi uneori surprinzătoare, filmul dezvăluie comportamentul de multe ori haotic al lui Tulip, gusturile sale canine, precum şi eforturile hotărâte ale lui Ackerley de a-i asigura acesteia  o existenţă de fericire perfectă. „My Dog Tulip” este o meditaţie profundă şi subtilă asupra ciudăţeniei care zace la baza tuturor relaţiilor.

→Sammy’s Adventures: The Secret Passage

„Sammy’s Adventures: The Secret Passage” urmăreşte aventurile unei simpatice broaşte testoase de mare de-a lungul a 50 de ani de viaţă şi schimbările prin care trece odată cu încălzirea globală. Pe parcursul călătoriei sale fantastice, Sammy îşi întâlneşte iubirea vieţii, cutreieră oceanele, descoperă locuri de legendă, înfruntă pericole de tot felul, învaţă şi observă cu multă tristeţe cât de mult s-a degradat planeta, îşi face prieteni pe viaţă şi ajunge să cunoască atât răutatea, cât şi bunătatea oamenilor. Recomandat publicului de toate vârstele.

→Shrek Forever After

După ce te-ai luptat cu un dragon malefic, ai salvat o prinţesă frumoasă, dar şi regatul socrilor tăi, ce mai poţi tu să faci, ca un căpcăun adevărat ce eşti? Păi, dacă te cheamă Shrek, ce altceva, decât să ajungi un soţ cuminte şi devreme acasă. În cea de-a patra parte a seriei, Shrek se simte cam stingher în mlaştina lui, ducând o viaţă paşnică alaturi de Fiona şi cei trei copii ai lor. În loc să mai bage în sperieţi sătenii, aşa cum avea obiceiul s-o facă înainte, Shrek se mulţumeşte acum să dea autografe pe furcile acestora. Shrek, plictisit de viaţa de familist şi nostalgic, face un pact cu maleficul Rumpelstiltskin pentru a se întoarce la sentimentele trăite atunci când era un „adevărat” căpcăun. Totul face parte dintr-o meşteşugită capcană a lui Rumplestiltskin, care-l aruncă pe Shrek într-o versiune alternativă şi complet cu susul în jos a regatului Far Far Away, unde căpcăunii sunt vânaţi de localnici, Rumplestiltskin e însuşi regele, iar Shrek n-a întâlnit-o niciodată pe Fiona. Acum este de datoria lui Shrek să repare tot ce a făcut, în speranţa că îşi va salva prietenii, se va întoarce în lumea reală şi îşi va revendica singura lui iubire adevărată.

→Summer Wars

Un film delicat şi sincer despre puterea legăturilor de familie, supuse unor ameninţări grave, Summer Wars porneşte de la povestea lui  Keiji Koiso, elev în clasa a unsprezecea şi un geniu al matematicii. El acceptă o slujbă de vară în familia lui Natsuki, pe care o place în secret. La sosire, află că se pregăteşte o reuniune de familie cu ocazia celei de-a 90-a aniversări a capului familiei, Sakae, în faţa căreia Keiji trebuie să joace rolul de logodnic al lui Natsuki. Între timp, încercarea lui de a rezolva o ecuaţie de matematică produce coliziunea dintre Pământ şi o lume paralelă, care va avea repercusiuni neaşteptate asupra familiei sale „adoptive”.

→Tangled

Când cel mai căutat şi cel mai fermecător bandit din regat – Flynn Rider – se ascunde într-un turn misterios, el este luat ostatic de către Rapunzel, o adolescentă frumoasă şi energică, cu un păr auriu magic lung de 20 m, captivă şi ea în turn. Curioasa răpitoare a lui Flynn, care caută o ieşire din turnul în care a fost blocată de ani de zile, face o înţelegere cu chipeşul hoţ şi împreună pornesc într-o aventură plină de acţiune şi umor, completată cu un cal super-poliţist, un cameleon extrem de protectiv şi o bandă aspră de criminali.

→The Secret of Kells

Magie, fantezie şi mitologie celtică, toate se regăsesc într-o revoltă de culoare şi de detaliu care îţi iau ochii, într-o poveste zdrobitoare despre puterea de imaginaţie şi credinţa necesară trecerii umanităţii prin vremuri tulburi.
Într-un îndepărtat avanpost medieval al Irlandei, tânărul Brendan începe o nouă viaţă plină de aventuri atunci când un remarcant maestru iluminat soseşte de pe meleaguri îndepărtate transportând o carte veche (dar neterminată) plină de înţelepciune secretă şi puteri. Pentru a ajuta la finalizarea cărţii magice, Brendan trebuie să-şi depăşească cele mai profunde temeri pe parcursul unei aventuri periculoase care îl poartă într-o pădure fermecată, unde se ascund creaturi mitice. Aici o întâlneşte pe Aisling, o misterioasă fată-lup, care îi va fi de mare folos. Dar, cu invaziile barbare la uşă, vor reuşi oare determinarea şi viziunea
artistică a lui Brendan să-l călăuzească prin întuneric şi să-i arate acestuia că iluminarea este cea mai bună fortificaţie împotriva răului?
„The Secret of Kells” e un animaţie aparte, o mică capodoperă artistică, un film inovator, admirabil şi simplist, foarte frumos colorat, cu un subiect bine conturat şi cu un efect puternic moralizator reuşind să fie nominalizat la Oscar.

→Toy Story 3

Woody şi Buzz au acceptat faptul că proprietarul lor, Andy, va creşte într-o zi, dar ce se va întâmpla cu ei atunci când va sosi ziua aceea? In cea de-a treia parte a seriei Toy Story, Andy se pregăteşte să plece la colegiu, lăsându-şi jucăriile loiale tulburate de un viitor incert. Andy plănuieşte să pună jucăriile în pod, însă mama lui le arunca accidental şi jucăriile sfârşesc prin a fi donate centrului de zi pentru copii „Sunnyside”, unde vor întâlni feţe noi, cum ar fi Lotso, un ursuleţ de pluş roz şi parfumat şi o papuşă vorbitoare, Ken, care se îndrăgosteşte de Barbie.
Jucăriile îşi fac noi prieteni la grădiniţă, cu excepţia lui Woody, care încearcă să se întoarcă la Andy, dar este luat accidental de o fată pe nume Bonnie, care-l introduce printre jucăriile ei. Una dintre acestea, Chuckles, îi vorbeşte lui Woody despre pericolele de la „Sunnyside”, făcându-l să-şi dorească să se întoarcă înapoi la prietenii lui. Acolo, Lotso şi Big Baby au transformat grădiniţa într-o închisoare de jucării, unde copiii le torturează. Woody se întoarce la „Sunnyside”, iar acum jucăriile trebuie să revină împreună acolo unde Andy le-a lăsat înainte să plece la colegiu.
„Toy Story” e printre cele mai amuzante, inteligente şi emoţionante filme ale anului.

Ai văzut vreuna dintre aceste animaţii? Pe care intenţionezi să o vizionezi? Care ţi-a plăcut mai mult, care ţi se pare cea mai reuşită, sau poate cea mai amuzantă? Care animaţie lipseşte sau ar fi meritat un loc în această listă? Pentru orice părere şi sugestie, te invit şi te incurajez să foloseşti secţiunea de comentarii.

„Megamind” este o comedie animată, o satiră la adresa filmelor cu supereroi. Megamind e cel mai inteligent erou negativ (sau cel mai mare răufăcător) care a existat vreodată în lume. Şi cel mai păgubos. De-a lungul anilor a tot încercat să cucerească Metro City în toate modurile posibile. Dar de fiecare dată a dat greş în mare stil din cauza lui Metro Man, un supererou ca la carte, invincibil până în ziua în care Megamind chiar reuşeşte să-l înfrângă.
Megamind se trezeşte că nu mai are niciun scop în viaţă deoarece acum a devenit un erou negativ fără un rival, nu mai are cu cine lupta. Realizarea celei mai mari ambiţii a vieţii sale, exterminarea lui Metro Man, a fost de fapt cel mai rău lucru care i se putea întâmpla vreodată. Aşa că se decide să creeze un oponent, un nou supererou numit „Titan”. Acesta promite a fi mai mare, mai bun şi mai puternic decât a fost vreodată Metro Man. Titan, în schimb, se prinde repede că e mult mai distractiv să fie erou negativ decât tip cumsecade. Aşa că acum Titan nu îşi pune în gând doar să stăpânească lumea, ci vrea, pur şi simplu, să o distrugă. Cel mai deştept om din lume poate, oare, să ia şi el o decizie înţeleaptă, măcar o dată în viaţa? Poate, oare, un geniu al răului să îşi învingă creaţia diabolică şi să devină un erou în propria poveste?

From Nobody to Somebody

„From Nobody to Somebody”
de Jemma Leech

I am nobody.
I hide in myself,
Velvet-lined
Against the cold stares
Of the world.

I am nobody.
I keep away from the hatred,
Stone-clad
Against those who mock
And deride.

I am nobody.
I remain in darkness,
Wool-insulated
Against the pain
Of their contempt.

But when I am asleep
I am somebody.
Stripped naked
Of all the trappings of myself.
An empress of lands of plenty,
With sackfuls of love, respect
And self-worth.

So please,
Let me sleep.

Author’s Note: I wrote this poem in empathy with anyone who suffers at the eyes of others whether disabled, depressed or just a bit sad. My nights are filled with such joy travelling the worlds beyond wakefulness and I wish such release for everyone who needs it.